blindfold

voluptate, voluptate absoluta

biografia foamei

Posted by zgriptzu on January 13, 2009

“Foamea sunt eu.” – Amelie Nothomb

Viata e un ciclu ireversibil reprezentat intr-un sistem de coordonate t(timp) si A(spatiu), format din evenimente si trairi. Fie ca vrem, fie ca nu vrem, aceasta ne poarta prin necunoscutul ei (alias “viitorul”) in repetate randuri. Cand te astepti mai putin, ajungi la capatul drumului si nu poti decat sa il reiei. Trecem prin aceleasi locuri zi de zi, vedem aceleasi lucruri, in nuante diferite, facem paralele cu alte intamplari, toate acestea pentru ca parcurgem acelasi traseu de mii si mii de ori.

Foamea face parte din noi. Fara foame nu ne-am putea defini. Ce ma defineste pe mine? Foamea: de un anumit sentiment, de un anumit sunet, de un anumit loc, de o anumita persoana, de un anumit obiect, de o anumita circumstanta – facand o paralela :D, pentru a-mi exprima profundul dispret pe care-l am vis-a-vis de romani, pot spune ca majoritatea lor se limiteaza la foamea de mancare; hrana, la romani, a incetat demult a fi vitala, a devenit un viciu, ea deja nu mai este vazuta ca un mijloc de supravietuire, ci ca un unic orizont pe care trebuie sa il atingem zi de zi; o foame de hrana.

Un copil se naste intr-un “imperiu”, la Kobe (Japonia), o mica printesa intr-un tinut nemaipomenit, crescuta in puf (nu in sensul peiorativ), este fortata de circumstante sa paraseasca imperiul pentru diferite locuri, precum Beijing, New York, Bangladesh, Laos etc. in care, desi intalneste oameni deosebiti si trece prin diferite situatii, se simte stinghera si compara totul cu locul sau natal. Cum timpul trece, acumuleaza experienta, invata, se maturizeaza pe zi ce trece, isi satisface perpetua foame de lectura si de alcool… iar ziua in care se intoarce de unde a plecat nu intarzie sa vina. Idealurile, conceptiile, capatand o varietate complexa, mai ales in copilarie si adolescenta, fac reintalnirea studentei Amelie cu imperiul in care a vazut lumina zilei pentru prima data sa fie una deloc placuta. Amelie este dezamagita de ceea ce vede, ceea ce credea ca a lasat in urma pare a se fi transformat intr-o simpla gradina, fara farmec, fara iubire… Este doar unul dintre cazurile in care trecerea timpului duce la deziluzii.

Fiecare, mai devreme sau mai tarziu, se intalneste cu trecutul sau si compara gandirea de atunci cu cea pe care o are in momentul reintalnirii, realizand astfel ca sfatuitorii lor au avut dreptate cu acea fraza, repetata de milioane si milioane de ori – “din propria experienta iti spun ca asa se va intampla”.

“Biografia foamei”, lansata in toamna lui 2004 pentru prima data, la Paris, o carte deloc plictisitoare, in care autoarea isi pune umorul pe tava, ca in mai toate textele sale de altfel, o carte autodescriptiva si autocritica; probabil ca multe si-ar regasi copilaria in anumite pasaje, insa geniul din romanciera Amelie Nothomb nu sufera comparatie cu nimeni.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: