blindfold

voluptate, voluptate absoluta

introspectiv

Posted by zgriptzu on March 11, 2009

Mi-e dor sa scriu pe blog. Ueeee… am atata timp liber pe care il pierd fara sens, nu fac nimic folositor, vegetez pur si simplu. E foarte obositor. Actualmente, viata mea se rezuma la o carte din care citesc doar ocazional cateva pagini inainte sa adorm, daca nu sunt mult prea rupta de somn, la cate un Pepsi cu gheata si lamaie in fiecare zi, bine, poate doua Pepsi cu gheata si lamaie, la 3 manuale de geografie politica + caietul de clasa + foi volante cu schemele lectiilor de invatat pentru olimpiada, la cateva schite (ok, fie, modele in devenire) de toale fashion, la a oscila intre rock si trip hop, la dureri abdominale din ce in ce mai dese, la colectionat capace de bauturi, la meditatii la fizica si info si muuuuulte chestii la care ma gandesc si pe care le intorc pe toate partile. Cred ca am nevoie de o pauza de introspectie si analiza asupra situatiei exterioare mediului scolar in care ma aflu.

—–Ok, mi-e foame de crap, ma duc sa ciugulesc ceva si ma intorc… (02:11:02 am)———————-

————–Mda, ce bine ca nu am terminat mai devreme Twister-ul de la KFC… deci m-am intors sa va asupresc (02:17:18 am)———–

Spuneam de introspectie (acum voi insira toate dilemele mele neexprimate). Asteptarile mele de la cei care ma inconjoara sunt adesea neatinse. Oare pentru ca am asteptari prea mari? Trebuie sa incerc oare sa fiu mai toleranta si sa ii accept in jurul meu pe cei care sunt mai buni sau mai putini buni decat mine? De fapt, stau si ma gandesc daca cei care ma inconjoara acum sunt pe aceeasi lungime de unda cu mine… Unii sunt, unii nu sunt – si totusi fac parte dintre cei ce ma inconjoara si imi face placere sa imi petrec timpul cu ei. Dar de ce ii accept numai pe unii? Ce motiv obiectiv am sa ii resping pe altii la fel ca ei? Sau mai bine zis, am vreunul? (Auci, crampe :-&) As vrea sa pot sa ii accept pe toti in viata mea in mod natural, sa nu fac niciun efort pentru a-i suporta. As vrea sa ma pot plia eu pe felul lor de a fi, sa las si eu de la mine, nu sa am pretentia ca numai ei sa cedeze. Cred ca am fost mai mereu diplomata, dar acum stau si ma intreb daca merita… Diplomatia cere ipocrizie, iar ipocrizia nu poate duce la nimic bun. Cum poti construi ceva pe o minciuna? Nu ar avea catusi de putina stabilitate, ori nu asta vreau. Dar pe de alta parte, daca nu as fi ipocrita in anumite situatii, as arata intregii lumi cat de intoleranta si exigenta sunt. Am un spirit critic foarte dezvoltat, ceea ce nu e bine deloc. Deci dilema mea este cum dracu’ imi schimb eu atitudinea asta falsa pe care o adopt fata de unii oameni? Cum pot sa imi controlez exigenta, fara sa imi cobor prea mult standardele?

O alta dilema ar fi: Oare are vreun rost sa te zbati sa obtii ceva, cand totul indica faptul ca nu ai sorti de izbanda? Toata lumea imi spune sa renunt, tot ce are legatura asta conduce spre un rezultat nul, sau chiar mai rau, pe minus. Are rost sa-mi consum energia pe ceva care are o speranta de reusita infima, dar care, totusi, exista? La urma urmei, speranta moare ultima si incercarea moarte n-are. Dar merita? Merita sa risc? Merita sa provoc? Cine merita? De ce merita? As da orice sa aflu, ca incredere de sine am cat sa dau si la altii…

Oh, era sa uit. Am inceput sa cred in zodiac! Cineva mi-a facut o caracterizare a vietii acum vreo doi ani si ceva, spunea acolo despre cum vor decurge lucrurile in viata mea si cum voi reactiona si tot felul de astfel de chestii pe care le urmaresc in paralel cu propriile actiuni si imi dau seama ca ma indrept spre exact ceea ce “mi-e scris”… Culmea e ca persoana respectiva ma vazuse doar o data in viata si nu vorbise cu mine mai mult de “Buna ziua”. Sunt uimita. Si sunt uimita si de caracteristicile zodiei mele (Pesti) in care ma regasesc in proportie de 99%. La fel si la compatibilitati. Am ales persoane din fiecare zodie, am analizat putin relatia dintre mine si persoanele acelea si apoi am citit despre cat de compatibili suntem, din punct de vedere astrologic. Am descoperit cu stupoare ca e adevarat ce scria acolo, cu o marja de eroare de … 2% sa zicem. Eu sunt genul de om care nu crede nimic pana nu are o dovada elocventa ca este adevarat. Am nevoie de probe concludente care sa ateste ceea ce mi se spune. Iar realitatea pe care o traiesc este proba in aceasta privinta.

V-ati plictisit, deja incep sa dau dovada faptului ca sunt nascuta sub zodia Pestilor, vorbind despre “Lumea in care traiesc”.

Doza de relaxare: Morcheeba – Be yourself


Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: