blindfold

voluptate, voluptate absoluta

Un anisooooooooor!

Posted by zgriptzu on January 2, 2010

„Am împlinit un anișor. La mulți ani mie!”

Aceasta sunt eu? O_O

Ce poate face un an dintr-o persoană…  îmi amintesc acum ce gânduri, ce probleme, ce viziuni aveam când m-am hotărât să le scriu aici, și îmi dau seama că un an în alt mod de viață m-a schimbat complet. Am avut cel mai liber an, nu mi-am făcut griji prea multe, nu mi-a păsat de atâtea lucruri și mă bucur că nu am schimbat în rău vreo situație din cauza asta, că nu mi-a păsat. Am întâlnit și mai ales cunoscut oameni care m-au învățat să mă descopăr și să aflu cum vreau să trăiesc și mi-au dat un impuls, mi-au dat motive să o fac. Și asta fac. Mă surprind râzând fără să am de ce sau bucurându-mă de ceva de care nu mi-am dat niciodată seama că mă bucur. Am realizat ce diferențe există între mine și cei care mă înconjoară și am învățat cum să le accept.

Mi-am făcut de cap, toată lumea știe asta. Mi-am atins cam toate scopurile pe care mi le-am propus și am căpătat și mai multă încredere în mine – am observat acest lucru chiar și citind postări mai vechi de pe blog. 2009 – un an fără limite, fără să mă simt constrânsă, un an din care am învățat, plin de oameni între care chiar m-am regăsit și m-am simțit în siguranță. Poate că singurul regret e că nu m-am preocupat așa cum trebuie de școală și am aflat că ar fi trebuit, pentru că anul ăsta școlar parcă nu mai merge gluma. Ah, chiar… mi-am dat seama că îmi place foarte mult fizica, surprinzător. Chiar m-am și hotărât ce facultate voi face, dar asta nu spun. Nu acum. Poate pentru că există posibilitatea de a mă răzgândi 😛

În 2009 am citit. Am citit mult, mi-am surprins plăcut așteptările de la propria-mi persoană. Am citit cred că numai ciudățenii… am citit cărți ciudate cu titluri ciudate și cu autori ciudați, despre întâmplări ciudate și fenomene pe care nu mulți ar vrea să le cunoască. De fapt, anul 2009 a fost întru totul ciudat… ciudat de frumos și de fericit… ciudat de permisiv… ciudat de plin de oameni ciudați de care m-am atașat într-un mod ciudat… e ciudat pentru că nu aș fi crezut că mă pot înțelege atât de bine cu oameni ciudați. Țin minte că mergeam odată cu Alex prin pasajul de la Universitate și se uita lumea straniu la noi pentru că el își croșeta un dred, iar eu îmi împleteam o codiță dintr-o șuviță de păr ieșită de sub eșarfa cu care îmi legasem părul. Alex mi-a spus atunci: „Zici că suntem un cuplu de ciudați, așa se uită lumea la noi…”. Chiar a fost un an hippie. Am tot oscilat între stilul hippie și stilul obișnuit, în orice privință: și în gândire, și în îmbrăcăminte, și în muzică…

Au apărut amici noi în peisaj, dar mă bucur că am reușit să mențin pe linia de plutire și prieteniile mai vechi. M-am certat cu cea mai bună prietenă a mea în anul care tocmai s-a încheiat- lucru memorabil-, a fost prima și singura noastră ceartă și sper că nu vor mai urma. Ana, te iubesc! 🙂 Thomas… ar trebui să mă urască pentru o fază… sau poate pentru mai multe. Și mai ales pentru că i-am ascuns ceva. Dar e bineee, tot ai aflat tu și tot de la mine!! Alex este un termen cheie. Am „furat” multe de la el, din spusele lui, din comportamentul lui, din gusturile lui și asta numai pentru a ajunge la mine. Mi-a dat senzația că mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu, iar asta consider că nu mi-a făcut decât bine. Am devenit o ciudată cu gusturi și prieteni ciudați, care spune lucruri nu neapărat ciudate, dar pe care mulți nu le-ar spune pentru a păstra aparențe – iar mie nu-mi pasă de aparențe, eu sunt cum sunt… sau… „Je ne suis pas ce que je suis”. Vlad mi-a mai spus ceva care iarăși m-a tulburat și mi-a schimbat atitudinea, și anume că nu sunt așa cum vreau să par. Ce m-a surprins a fost că e una dintre foarte puținele persoane care s-au prins că nu sunt așa cum arăt. Dar, așa cum am spus, nu îmi pasă de aparențe, nu m-am purtat într-un fel pentru a câștiga ceva de pe urma asta, ci pentru a mă convinge pe mine însămi că sunt așa, deși nu eram. E diferit. Și îți mulțumesc, Vlad, pentru faptul că mi-ai deschis ochii!

Am trecut prin multe genuri de muzică, lucru necaracteristic mie. Însă mi-a făcut bine. Mi-am descoperit formația preferată ever, aceea e Morcheeba, deci dacă vreți să mă faceți fericită vreodată, iată un indiciu… Mi-am descoperit melodia preferată, de care nu m-aș putea plictisi niciodată, pentru că exprimă ceva ce mă mișcă profund – „Ce que je suis” (Holden). Am și încercat genuri pe care chiar le disprețuiam sau care nu îmi dădeau niciun fel de emoție, dar există și mi-am zis „de ce să nu încerc să înțeleg mesajul lor?”.

Unul dintre multele momente extrem de fericite ale anului 2009 a fost cel în care am pășit din nou în sala de scrimă, după 3 ani de absență. Am mers doar ca să văd ce se mai întâmplă, care mai e atmosfera, ce s-a mai schimbat și m-am trezit vorbind cu un antrenor de la alt club (nu cel unde mă antrenam eu înainte) despre a reîncepe antrenamentele în echipa sa. O zi mai tărziu, eram la antrenament și parcă totul s-a întâmplat așa de repede încât mi-a trebuit un timp să îmi revin din șocul provenit din sentimentul meu față de acest sport, care este indescriptibil de intens.

Și am mai făcut o chestie nouă: m-am tuns. Singură. Am dat o grămadă de bani la coafor să îmi tund vărfurile și îmi stătea groaznic, așa că am venit acasă și am băgat foarfeca în păr. A ieșit fain. Puteți admira opera pe viu. Mie-mi place, doar că ar trebui să-mi îndrept mereu părul ca să stea așa cum vreau și nu știu dacă o să am mereu timp.

În conluzie, pot spune că tocmai am încheiat un an superb în care am reușit să cunosc alte părți ale personalității și gândirii mele, ceea ce mă bucură și îmi dă voința de a-mi concentra și doza atenția chiar mai mult asupra mea și a introspecției continue pe care o fac de o bucată bună de vreme deja.

Vă doresc tuturor un 2010 extraordinar, un an în care să fiți voi înșivă și să învățați din tot ce vi se întâmplă, un an în care să căpătați mai multă încredere în forțele proprii, un an pe care să-l petreceți așa cum vă doriți, alături de cine vă doriți, să aveți darul de a vă da seama ce e bine și ce nu pentru voi și pentru integritatea voastră fizică și psihică, vă doresc să aveți parte de clipe superbe și să știți să le prețuiți și la fel să faceți și cu oameni care vă sunt alături. Și, mai ales, să vă fie viața plină de iubire și de bucurie!


Advertisements

4 Responses to “Un anisooooooooor!”

  1. Your gallery really has an artistic cool look. Cant comment on the text 😛

  2. Casi said

    pustoaicooooo >:D<

  3. zgriptzu said

    Casiiiiiiiii :*

  4. somerio said

    🙂 la multi ani si la mai mare !!!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: