blindfold

voluptate, voluptate absoluta

Archive for the ‘dreams and imaginary stuff’ Category

Dor de Paris

Posted by zgriptzu on April 23, 2010

Mi s-a facut un dor cumplit de Paris. Mi s-a facut dor sa-mi amintesc de Paris si sa vad Parisul. Ziua si noaptea, oricand. Am sute de poze din Paris si mult mult mult mai multe amintiri de la Paris. M-am indragostit de lumini. Orasul Luminilor. Tour Eiffel, Tour Montparnasse, Montmartre, Cartierul Latin, Au Lapin Agile, Musee D’Orsay, Le Louvre, Moulin Rouge, Place Pigalle, Place de Clichy, Barbes-Rochechouart, Champs Elysees, Place de la Madeleine, Sacre Coeur, Jardin Du Luxembourg, La Seine, Batobus, Saint Germain de Pres, Notre Dame de Paris, Arc de Triomphe, Les Galeries Lafayette, Tabac de la Sorbonne, Academie Nationale de Musique, Les Halles, Versailles, Irish Pub in Cartierul Latin, Boulangerie, Ecole de Medecine, Place de la Concorde, Saint Lazare, Charles de Gaulle Aeroport, Rue Mansart si internet cafe-ul de pe Rue Fontaine parca, Rue Blanche, fosta locuinta a lui Serge Lama, expozitia de arta africana, sud americana, d-astea, “Liberte, Egalite, Fraternite”, “Bon jour”, fresh de portocale si croissant la micul dejun, poze multe si luminile Turnului Eiffel seara, Quick si mezelurile delicioase de la market-ul din colt de la Place Pigalle. Tristete si depresie care voiau sa ascunda o fericire incomensurabila, plansete pe ascuns in timp ce-mi uscam parul cu foehnul genial din baia hotelului Royal Mansart… si frantuzoaica ce strangea mesele dimineata, o frantuzoaica tipica, cu fundul mare. Daca mai ajung la Paris, nu ma mai intorc. Nu ma pot multumi cu o saptamana-doua de frumusete si armonie a privelistii, de culoare si de viata, de frig si de caldura, de Sena si de ciocolate calde cu croissante traditionale. Nu-mi ajung luni de zile sa vad Luvru, nu-mi ajung cateva minute s-o contemplu pe Gioconda. Nu e de ajuns o saptamana sa vizitez Montmartre. Nu e de ajuns o zi de cumparaturi la Hale. Nu ma pot incadra in cateva zile de plimbat pe malul Senei pana nu ma mai tin picioarele si pana ma pierd de tot in arondismentele diametral opuse celui in care as sta. Imi trebuie luni, ani, decenii, vieti ca sa pot descoperi Parisul. Si nu imi ajung banii sa stau atat cat as vrea. Cinci vieti de mi-ar fi scris sa traiesc si tot la Paris as vrea sa le petrec. Sa ma plimb zilnic in Jardin du Luxembourg, sa meditez si sa admir culorile vii ale florilor si verdele frapant al pomisorilor, fantanile arteziene din tot orasul, sa le fotografiez si sa ma pozez cu ele, sa stie ca fac parte din minte, din inima mea. Sa urmaresc lumea vorbind franceza stalcita, “de balta” care se vorbeste pe strazile Parisului si prin miile de cafenele la strada din oras, sa “fur” accentul si sa incerc sa ii imit, apoi sa rad de mine in sinea mea. Sa imi imaginez cum ar fi sa ma marit la biserica La Madeleine si sa sarbatoresc acel legamant la al doilea nivel din Tour Eiffel sau la George V. Si sa port o rochie Chanel si bijuterii cu perle. Sa traiesc “un rêve éternel”. Sa aud “Marie la polonaise” in surdina noaptea, iar ziua muzica veche frantuzeasca vesela prin Montmartre, ca in filme. Dar viata bate filmul, ar fi real! Vreau sa ajung sa vad La Defense si sa fotografiez imitatia Arcului de Triumf. Sa fiu medic la Pitié-Salpêtrière si sa vorbesc fluent franceza. Visez…doar visez… inca visez si nu vreau pentru nimic in lume sa ma trezesc decat atunci cand nu va mai fi un vis! Last tango in Paris… Aux, Champs Elysees, La Marseillaise!


Advertisements

Posted in dreams and imaginary stuff, feelings, longing | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Majoră?

Posted by zgriptzu on February 28, 2010

Încă umpic și sunt majoră :>


happy happy joy joy!

Posted in dreams and imaginary stuff, feelings, music, thoughts | Tagged: , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Craciunita stratega! :>

Posted by zgriptzu on December 8, 2009

Craciunita Stratega

Vezi lucrurile diferit decat cei din jur, iar sarbatorile de iarna, asa cum au evoluat ele in noul mileniu, te imbie la dibuirea mereu a altor cai de a te distra. Scopul tau este sa te lasi purtata de propria imaginatie pentru a gasi modalitati cat mai bizare si nonconformiste de a-ti petrece timpul liber.

Esti isteata si, desi pusa mereu pe sotii, le organizezi cu grija ca sa nu lasi sa-ti scape printre degete sansa unei invataturi, a unui adaos oarecare la sinapsele tale si-asa supra-incarcate. Te trezesti deseori cugetand la ceva, nu neaparat la modul didactic cat mai degraba auto-didact. Iti place sa deduci, si sa creezi, si sa te joci, iar sarbatorile iti ofera atatea alegeri in materie de dezvoltare personala prin ludic incat nu poti sa nu le savurezi pe fiecare in parte.

Mai mult decat atat, iti plac reactiile oamenilor din jur, si ei in sine, asadar cand nascocesti ceva o faci cu feedback-ul lor in gand. Petrecerile tale ies intr-un mare fel tocmai pentru ca iti aduni in jur o droaie de prieteni pe sufletelul tau, la fel de aiuriti – in sensul bun al cuvantului – ca si tine.

Dean Martin – Let it snow

Wham – Last Christmas


Posted in dreams and imaginary stuff, feelings, longing, music, thoughts | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Am visat ca muream… sau nu

Posted by zgriptzu on September 12, 2009

Am avut un vis foarte ciudat, acum ceva vreme, dar abia acum am apucat să public acest post. Visam că muream. Eram într-un pat de spital și eram în moarte clinică. Eram conștientă că urma să mor și voiam să mor. Dar (interpretarea mea), pentru că mi-am dorit prea mult, n-am mai murit. Eram bolnavă grav în vis, nu știu exact ce aveam, o formă de cancer, sau așa ceva. Vedeam, auzeam doctori. Știam în mare cam tot ce se petrecea. Parcă mi-aș fi ieșit din corp și vedeam totul și trăiam totul, dar nimeni nu mă vedea și nu mă lua în seamă. Vorbeam, gesticulam, trăiam, undeva în mine însămi. Apoi nu știu ce mi-au făcut, dar mi-am revenit. Mă salvaseră, iar eu am fost dezamăgită că nu murisem. Simțeam că aș fi putut controla totul. Aș fi putut să mor, apoi să revin la viață când vreau. Dar nu m-au lăsat să mor. Vedeam, tot așa, parcă desprinsă de corp, cum îmi reveneam, cum trăiam viața cu adevărat, dar voiam în continuare să mor. Era dorința mea ascunsă, pe care o știam eu, doar eu, eu fiind conștiința mea. Mă prefăceam și față de trupul meu, mă ascundeam chiar și de el, nu-l lăsam să arate ce vreau de fapt, iar el credea că e ceva complet normal, chiar că nu exist. Asta ar putea fi una dintre ambițiile mele, dar știu că nu se va împlini vreodată.

După visul ăsta, am mai visat ceva ciudat, dar nu mai țin minte acum…

deathcolor


Posted in dreams and imaginary stuff | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , | 6 Comments »

Ce-și doresc virginele

Posted by zgriptzu on September 12, 2009

”Fatăăă, ce nesimțiiiiiiiiiiit eeeee!! Am făcut-o alaltăseară și nici până acum nu m-a sunaaaaaaaaaaat :(( Am nevoie de puțin shopping să-mi revin”

”Prima oară? Vreau să fie într-un dormitor mare, cu muzică lentă pe fundal, în așternuturi de mătase roșii/creme, printre petalele de trandafiri de pe pat. Și vreau să mă iubească și să fim împreună muuuuuuult tiiiiimp!!!! iiiiiiiii” – Ok, acum revino cu picioarele pe Pământ și judecă, de-aia ai creier! Asta nu o să se întâmple!

Cred că în sufletul oricărei fete se duce o luptă între adevăr și excepțiile de la adevăr. De fapt, mai degrabă în creier (dacă există… bine, hai să nu fiu rea, oricine are creier, mă refer la cele care nu-l folosesc prea mult). Bun. Ești virgină, vrei ca prima dată să fie ceva special, să se întâmple cu un tip special, cu care să te simți în largul tău, care să se poarte frumos cu tine și să te respecte. Totul ok până aici. Ce ar trebui să iei în calcul, dar uiți, te lași influențată de sentimente, e că băieții se prefac. Nu că ar ține morțiș ei să te rănească sau ceva, nu ăsta e scopul. E doar așa de palmares ”Uau, încă o virgină pe lista mea!! Ce mândru sunt!”

Nu vreau să fac eu pe experta în domeniu, nu mă prinde câtuși de puțin rolul, dar m-am săturat să aud atâtea fete plângând din cauza primei experiențe sexuale, din cauza ”primului” și alți factori din această ecuație. Se întâmplă atât de rar ca prima experiență sexuală a unei fete să fie cu adevărat plăcută, să fie totul perfect, să nu doară, să nu curgă o lacrimă, chiar dacă nu o recunoaște, sau să nu intre după aceea în starea aia de reticență cu privire la sex. M-am convins, auzind de la mai mulți tipi, că da, de obicei, fetele dețin controlul asupra relației cu ”primul”. Mereu se va întâmpla cam ce vrem noi, cu alte cuvinte. Nu mă refer la unele animale (tipi), că oameni nu pot fi numiți. O prietenă a mea, acum vreun an jumate s-a combinat cu un tip și ea era decisă să își piardă virginitatea cu el. Nu că ar fi ținut la el enorm sau ceva de genul ăsta. Așa, de chestie! Sau din răzbunare… mă rog, povestea e luuungă. I-am spus să nu facă asta, o să regrete după aia. Săptămâna următoare a venit la mine plângând ”a durut ca dracu, a fost groaznic, nici nu l-am lăsat să mă atingă după aia 2 zile, ține-mă departe de toți un timp, te rog!!”. Deh, dacă nu m-ai ascultat. E o decizie foarte grea pentru noi, știu asta. Tocmai de aia, ar trebui să cântărim mult mai bine lucrurile, să ne gândim de zece ori înainte. Trebuie să ne obișnuim cu ideea că ”ce va fi, va fi”.

Eu una, jur, nu înțeleg de ce trebuie să-l iubești pe primul tip cu care o faci. Pentru că nu știi exact ce va urma după aia, nu mai bine nu riști nimic? Cred că cel mai mult contează momentul și cum se poartă respectivul cu tine în momentul ăla, în seara, ziua aia. Când intervine iubirea între doi oameni, poate că ăla chiar nu e momentul potrivit să treacă la nivelul următor. Fiecare trebuie să se gândească bine ce se va întâmpla după aceea. Iubirea complică tot procesul și îl prelungește cu ceva timp. Deja o dăm în altceva dacă ne gândim la următoarele zile. Bine, mai există și varianta aia, o faceți, fără să fie și iubirea implicată în relație, apoi tu te îndrăgostești de el. E clar că vei rămâne mereu legată cumva de el, orice ar fi, niciodată nu vei uita că el a fost cel cu care ți-ai început viața sexuală. Totul e să fii deschisă și deșteaptă, să realizezi că nu trebuie să rămâi blocată în timpul și spațiul ăla… Desigur, apa trece, pietrele rămân… Dar se erodează și nu mai e bine…

Portishead – Glory box

Requiem for a dream Theme ~take care

Posted in ai dont nău, dreams and imaginary stuff, feelings, music, thoughts | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , | 16 Comments »

O urăsc!

Posted by zgriptzu on September 10, 2009

O urăsc! Am o poză cu voi doi. Era îmbrăcată cu o bluza mov-syclam cu flori și o jacheta albastră de catifea raiată. Erați în fața unui magazin. Tu purtai acel paltonaș maro cu dungi negre. Era sfârșitul lui aprilie atunci când mi te-a luat. Atunci a început totul. Tot calvarul meu. Luni de zile am trăit cu senzația că te pierdeam, iar tu negai, îmi demonstrai că nu e așa doar ca să mă amăgești. Până la urmă, tot ai plecat de lângă mine, te-ai dus la ea și m-ai lăsat să mă lupt singură cu toți. O urăsc, jur, o urăsc din tot sufletul! Nimeni nu mi-a facut mai mult rău decât ea, iar tu știi asta! Nu nega! Dacă nu era ea, rămâneai la mine, cu mine, lângă mine… Toate acele momente s-au pierdut odată cu tine undeva… Dacă măcar aș știi unde să le găsesc… Cred că le-aș lua înapoi.

Ții minte când am fugit de tine, ziua aceea de 6 iulie când nu am vrut să te văd, când am vrut să mă gândesc la ce va fi urmat?… Ai venit după mine. Am mai avut nenumărate zile ca aceea de când ai plecat. Chiar și anul ăsta, dar nu mai venea nimeni după mine. Nu mai aveam decât visele în care lucrurile ar fi stat altfel.

Sau ziua când te-ai teleportat pe strada mea… cred că atunci m-ai impresionat cel mai tare. Te gândeai mereu la mine. Cine va mai face asta vreodată? Cine va mai știi să mă aprecieze ca tine? Cine va știi să mă iubească și să mă respecte ca tine? Cine va mai știi cu adevărat cine sunt? Oare am să las vreodată pe cineva să mai descopere asta?

Ții minte ziua de 16 decembrie? Trecuseră doar 3 zile… eram noi doi și restul nu contau… doar niște fulgi de zăpadă în Parcul Eroilor și un frig de crăpau pietrele.

Ții minte excursia? Și poza aceea geniala din gară? Noaptea aia…23-24 februarie…de câte ori am visat-o… nu ți-am spus…

Nu ți-am spus multe, pentru că nu mai contează pentru tine. Acum ești sec. Ești neexpresiv. ”te-ai desprins”, ai trecut mai departe, nu ca mine. Dacă măcar… măcar mi-ai da ocazia să-ți spun… am atâtea să-ți spun, s-au întâmplat atâtea și mă simt închisă pentru că tu nu știi. Mă vindeci de orice rău. Privirea ta… privirea ta… cu cât drag mi-o amintesc… Ochii tăi aproape negri mă priveau plini de iubire. Unde s-a dus iubirea aia? Unde ai dus-o? De ce mi-ai luat-o atunci când aveam cea mai mare nevoie de ea? Am hanoracul alb pufos pe mine acum, iar gulerul îi e ud… sunt lacrimi. Ce e mai rău e că nici până acum nu am reușit să le păstrez în mine… le-am vărsat pe toate….

Doamne, dacă te-ai întoarce… dacă aș mai putea să te am măcar o zi… aș face ziua aia de miliarde de milioane de ori mai frumoasă și mai intensă și mai … oricum vrei tu să spui… decât cele mai frumoase și mai intense și mai cum vrei tu să spui zile pe care le-am avut împreună vreodată. Mi-aș trăi viața în 24 de ore. Aș lăsa tot. Dar nu vei veni. Nici nu îmi vei răspunde. Nici măcar nu vei vărsa o lacrimă în amintirea a ceea ce a fost frumos. Nici măcar nu-mi vei spune că ai citit ce scrie aici. Mă vei lăsa în continuare să cred că m-ai uitat. Și mă voi întreba de ce oare te prefaci. Sau poate că de data asta mă înșel și tu chiar nu te prefaci. Asta m-ar durea…

Îmi e dor de tine, de noi, de tot…

Dă-mi un semn…

~tillsammans

”my baby,,make me smile..right now, make me smile please..”

Posted in dreams and imaginary stuff, feelings, longing, thoughts | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 Comments »

Prieten Imaginar Umbră

Posted by zgriptzu on July 6, 2009

Casi: Eu, când eram mică aveam un prieten imaginar care era o umbră… adică, mă rog, ştii că noaptea intră lumina de la felinare în cameră şi e o umbră pe perete. Şi umbra aia era prietenul meu imaginar… Avea aşa forme de om…

Cristina: : ) )

Casi: Daaaaa, îl numisem Suc (…parcă…)….

Cristina: O_O tu nu eşti normală, Casi =))

Casi: Doamne, când eram mică nu mă rugam, dar mă rugam de Suc sa nu visez chestii urâte!! Noaptea înainte să adorm îi spuneam “Suc, fă-mă să nu visez urâââât, te rooog, vreau să visez cel mai frumos lucru din lume!” şi chiar visam chestii frumoase. De exemplu, o dată am visat că eram cu bunica mea (…..am uitat unde a zis că era…..) şi îmi făcea pulovere si chestii de-astea, n-aveam nicio grijă, mă iubeaaa… era totul perfect…

Cristina: …. ce frumooooos : x

Cristina & Casi

Voi aveţi prieteni imaginari? Scrieţi-mi despre ei 🙂

Prezenţa unui prieten imaginar în viaţa unui copil

Posted in dreams and imaginary stuff | Tagged: , , , , , , , | 5 Comments »