blindfold

voluptate, voluptate absoluta

Archive for the ‘longing’ Category

most missed memories of mine

Dor de Paris

Posted by zgriptzu on April 23, 2010

Mi s-a facut un dor cumplit de Paris. Mi s-a facut dor sa-mi amintesc de Paris si sa vad Parisul. Ziua si noaptea, oricand. Am sute de poze din Paris si mult mult mult mai multe amintiri de la Paris. M-am indragostit de lumini. Orasul Luminilor. Tour Eiffel, Tour Montparnasse, Montmartre, Cartierul Latin, Au Lapin Agile, Musee D’Orsay, Le Louvre, Moulin Rouge, Place Pigalle, Place de Clichy, Barbes-Rochechouart, Champs Elysees, Place de la Madeleine, Sacre Coeur, Jardin Du Luxembourg, La Seine, Batobus, Saint Germain de Pres, Notre Dame de Paris, Arc de Triomphe, Les Galeries Lafayette, Tabac de la Sorbonne, Academie Nationale de Musique, Les Halles, Versailles, Irish Pub in Cartierul Latin, Boulangerie, Ecole de Medecine, Place de la Concorde, Saint Lazare, Charles de Gaulle Aeroport, Rue Mansart si internet cafe-ul de pe Rue Fontaine parca, Rue Blanche, fosta locuinta a lui Serge Lama, expozitia de arta africana, sud americana, d-astea, “Liberte, Egalite, Fraternite”, “Bon jour”, fresh de portocale si croissant la micul dejun, poze multe si luminile Turnului Eiffel seara, Quick si mezelurile delicioase de la market-ul din colt de la Place Pigalle. Tristete si depresie care voiau sa ascunda o fericire incomensurabila, plansete pe ascuns in timp ce-mi uscam parul cu foehnul genial din baia hotelului Royal Mansart… si frantuzoaica ce strangea mesele dimineata, o frantuzoaica tipica, cu fundul mare. Daca mai ajung la Paris, nu ma mai intorc. Nu ma pot multumi cu o saptamana-doua de frumusete si armonie a privelistii, de culoare si de viata, de frig si de caldura, de Sena si de ciocolate calde cu croissante traditionale. Nu-mi ajung luni de zile sa vad Luvru, nu-mi ajung cateva minute s-o contemplu pe Gioconda. Nu e de ajuns o saptamana sa vizitez Montmartre. Nu e de ajuns o zi de cumparaturi la Hale. Nu ma pot incadra in cateva zile de plimbat pe malul Senei pana nu ma mai tin picioarele si pana ma pierd de tot in arondismentele diametral opuse celui in care as sta. Imi trebuie luni, ani, decenii, vieti ca sa pot descoperi Parisul. Si nu imi ajung banii sa stau atat cat as vrea. Cinci vieti de mi-ar fi scris sa traiesc si tot la Paris as vrea sa le petrec. Sa ma plimb zilnic in Jardin du Luxembourg, sa meditez si sa admir culorile vii ale florilor si verdele frapant al pomisorilor, fantanile arteziene din tot orasul, sa le fotografiez si sa ma pozez cu ele, sa stie ca fac parte din minte, din inima mea. Sa urmaresc lumea vorbind franceza stalcita, “de balta” care se vorbeste pe strazile Parisului si prin miile de cafenele la strada din oras, sa “fur” accentul si sa incerc sa ii imit, apoi sa rad de mine in sinea mea. Sa imi imaginez cum ar fi sa ma marit la biserica La Madeleine si sa sarbatoresc acel legamant la al doilea nivel din Tour Eiffel sau la George V. Si sa port o rochie Chanel si bijuterii cu perle. Sa traiesc “un rêve éternel”. Sa aud “Marie la polonaise” in surdina noaptea, iar ziua muzica veche frantuzeasca vesela prin Montmartre, ca in filme. Dar viata bate filmul, ar fi real! Vreau sa ajung sa vad La Defense si sa fotografiez imitatia Arcului de Triumf. Sa fiu medic la Pitié-Salpêtrière si sa vorbesc fluent franceza. Visez…doar visez… inca visez si nu vreau pentru nimic in lume sa ma trezesc decat atunci cand nu va mai fi un vis! Last tango in Paris… Aux, Champs Elysees, La Marseillaise!


Posted in dreams and imaginary stuff, feelings, longing | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

5 days and then months

Posted by zgriptzu on April 9, 2010

… without my best friend. I miss that amazing fruits tea in that amazing colourful box in your kitchen and the “i’ll be there in 10” and the beep before I arrive at the back entrance. it’s just that the last two weeks of hanging out with you almost daily have been veeeeeeeery funny and I love that we are going to do so many things together before you go. the movie with poi and stick and mechanical me. all the songs we never remember to send to each other or we don’t remember their titles or who performs them =)) it’s crazy and it’s beautiful everything we have, all the memories that will never turn forgotten…

how we used to hate and swear each other years ago and since stufstock 5 we’re best friends xD i miss you when you’re gone for 5 days and i wonder how the fuck shall i stand months without you here, “three streets away”, to come over and smoke half a pack of cigars on my bday and gossips we hear about everybody around us and judging people different ways.

chica bomb (in my winamp now – coincidence) on youtube and us drooling when seing the girl on the table and the one in the white long t-shirt and into the fire which seems to be our song and man next door too. omg and i hate your laptop, it’s soooooooooooo difficult for me to type on it on messenger and youtube 😀 those nights lost watching grey’s anatomy that made me want to become a doctor even more than i already wanted… i remember you were online at 5am when i just couldn’t stay awake anymore and i used to make myself a lemon tea to keep me up for the next 3 episodes :)) oh my god, 4 seasons in 3-4 weeks it’s been insane, but so lovely. i remember every detail

bec; rainbow; hahaaaaaa i hate myself for that (keep that in mind); dnb tutorials and you teaching me how to dance on it… u making fun of me for the movies i haven’t seen : )) u read me better than anyone, you knew what was going to happen with me in almost every situation i’ve been through. you knew i couldn’t actually take up fencing again and that i would give it up very soon.. hell yeah =)) you printed my blog and burned the borders of the pages .. ow … and your carpet :”>

i decided to complete the print of my blog with this post. because it’s for you, my best friend i’ve ever had. i have to tell you so many things, even if you’re gone for two days, it’s the third out of 5 i don’t see you.

Posted in feelings, longing, movies, theatre, opera, operetta, music, thoughts | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

I miss my friend…

Posted by zgriptzu on March 6, 2010

I remember the first time we talked more than “A hot chocolate and a Salitos, please ;;)” and I remember I used to tell you that you always say things that make me think over more… I remember the looks we used to exchange in different situations… I remember how and what you teached me to be and how you were taking back things you have said to me, trying to show me just another angle of judging… I remember how proud I used to be of our relationship… of our friendship, that’s what I considered it to be… I’m looking backwards and noticing how you changed me… I soooo hated myself, but you made me discover myself and made me love myself and made me be proud of what I became. This me is about you. This everything is about you, because without you, this would have never been.

I remember I learnt, in time, your four types of look… one when you are ironical, your eyes smile somehow and their colour turns kind of a green… another one when you don’t like something or when you are nervous, you have the eyes veeery opened and full of life, you can’t focus on anything and your eyes are fully green… you eyeball… another look, when you focus on something and your eyes are of a fresh light blue and you don’t keep them completely opened, you are just in your own world, no one could disturb you easily… and the last of your looks is when you love what you see, when you really like it or you admire what you see, your eyes are of a shiny blue which gives the sensation of plunging into what you see, like you would go sooo deep into it that you could see through it.

When you want to say something, but you cannot find the right words or you are nervous, you strung your lips and touch your chin with your forefinger, under a conspiratorial smile.  You adore testing the limits of one’s capacity, you take every discussion to your extreme. When you like what you are told, you open your nostrils and you spin a lock of hair on your right forefinger. You love to seem careless towards the majority of people you get in touch with. Somewhere deep inside, you really really do not care, but there is a middle layer where you do care.

Arrogance and narcissism are your most powerful characteristics. You love yourself more than anything in the world, you do live only for yourself and everything you do is to make you feel good, you have no interest in making the others accept, like or love you. You do not let anyone and anything affect you in any possible way. If those how talk have no importance to you, they are not involved in any of the processes that take place in you mind, heart, or life, even if you seem to have a minimum of interest in what they say.

You adore joshing the girl you like, but veeeeeery subtle, sometimes you may seem like you don’t see her, when, in fact, you are making up an idea in your mind and you feel devine when she takes a sweet look at you because of any reason. You are horny almost all the time. You could see everything through this part of life. And I also know that green turns you on. You want to seem seem careless to HER, you’ve got that allure of a guy who can get everything he wishes for, but when some girl is so important (even just for a few moments) that overcomes this limit, you become very vulnerable and you feel every single touch, word, meaning, movement, change… just like you would be burned on a windy rainy beach.

I miss you, I miss hanging around with you, I miss you taking photos of every inch that surrounds you, I miss your smile when you were making fun of yourself, of me, of everything, I miss you telling me “Wait until you’re 18”, I miss myself when I used to be near you. I miss my friend in you.


Posted in feelings, longing | Tagged: , , , , , , , , , , , , | 1 Comment »

Un anisooooooooor!

Posted by zgriptzu on January 2, 2010

„Am împlinit un anișor. La mulți ani mie!”

Aceasta sunt eu? O_O

Ce poate face un an dintr-o persoană…  îmi amintesc acum ce gânduri, ce probleme, ce viziuni aveam când m-am hotărât să le scriu aici, și îmi dau seama că un an în alt mod de viață m-a schimbat complet. Am avut cel mai liber an, nu mi-am făcut griji prea multe, nu mi-a păsat de atâtea lucruri și mă bucur că nu am schimbat în rău vreo situație din cauza asta, că nu mi-a păsat. Am întâlnit și mai ales cunoscut oameni care m-au învățat să mă descopăr și să aflu cum vreau să trăiesc și mi-au dat un impuls, mi-au dat motive să o fac. Și asta fac. Mă surprind râzând fără să am de ce sau bucurându-mă de ceva de care nu mi-am dat niciodată seama că mă bucur. Am realizat ce diferențe există între mine și cei care mă înconjoară și am învățat cum să le accept.

Mi-am făcut de cap, toată lumea știe asta. Mi-am atins cam toate scopurile pe care mi le-am propus și am căpătat și mai multă încredere în mine – am observat acest lucru chiar și citind postări mai vechi de pe blog. 2009 – un an fără limite, fără să mă simt constrânsă, un an din care am învățat, plin de oameni între care chiar m-am regăsit și m-am simțit în siguranță. Poate că singurul regret e că nu m-am preocupat așa cum trebuie de școală și am aflat că ar fi trebuit, pentru că anul ăsta școlar parcă nu mai merge gluma. Ah, chiar… mi-am dat seama că îmi place foarte mult fizica, surprinzător. Chiar m-am și hotărât ce facultate voi face, dar asta nu spun. Nu acum. Poate pentru că există posibilitatea de a mă răzgândi 😛

În 2009 am citit. Am citit mult, mi-am surprins plăcut așteptările de la propria-mi persoană. Am citit cred că numai ciudățenii… am citit cărți ciudate cu titluri ciudate și cu autori ciudați, despre întâmplări ciudate și fenomene pe care nu mulți ar vrea să le cunoască. De fapt, anul 2009 a fost întru totul ciudat… ciudat de frumos și de fericit… ciudat de permisiv… ciudat de plin de oameni ciudați de care m-am atașat într-un mod ciudat… e ciudat pentru că nu aș fi crezut că mă pot înțelege atât de bine cu oameni ciudați. Țin minte că mergeam odată cu Alex prin pasajul de la Universitate și se uita lumea straniu la noi pentru că el își croșeta un dred, iar eu îmi împleteam o codiță dintr-o șuviță de păr ieșită de sub eșarfa cu care îmi legasem părul. Alex mi-a spus atunci: „Zici că suntem un cuplu de ciudați, așa se uită lumea la noi…”. Chiar a fost un an hippie. Am tot oscilat între stilul hippie și stilul obișnuit, în orice privință: și în gândire, și în îmbrăcăminte, și în muzică…

Au apărut amici noi în peisaj, dar mă bucur că am reușit să mențin pe linia de plutire și prieteniile mai vechi. M-am certat cu cea mai bună prietenă a mea în anul care tocmai s-a încheiat- lucru memorabil-, a fost prima și singura noastră ceartă și sper că nu vor mai urma. Ana, te iubesc! 🙂 Thomas… ar trebui să mă urască pentru o fază… sau poate pentru mai multe. Și mai ales pentru că i-am ascuns ceva. Dar e bineee, tot ai aflat tu și tot de la mine!! Alex este un termen cheie. Am „furat” multe de la el, din spusele lui, din comportamentul lui, din gusturile lui și asta numai pentru a ajunge la mine. Mi-a dat senzația că mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu, iar asta consider că nu mi-a făcut decât bine. Am devenit o ciudată cu gusturi și prieteni ciudați, care spune lucruri nu neapărat ciudate, dar pe care mulți nu le-ar spune pentru a păstra aparențe – iar mie nu-mi pasă de aparențe, eu sunt cum sunt… sau… „Je ne suis pas ce que je suis”. Vlad mi-a mai spus ceva care iarăși m-a tulburat și mi-a schimbat atitudinea, și anume că nu sunt așa cum vreau să par. Ce m-a surprins a fost că e una dintre foarte puținele persoane care s-au prins că nu sunt așa cum arăt. Dar, așa cum am spus, nu îmi pasă de aparențe, nu m-am purtat într-un fel pentru a câștiga ceva de pe urma asta, ci pentru a mă convinge pe mine însămi că sunt așa, deși nu eram. E diferit. Și îți mulțumesc, Vlad, pentru faptul că mi-ai deschis ochii!

Am trecut prin multe genuri de muzică, lucru necaracteristic mie. Însă mi-a făcut bine. Mi-am descoperit formația preferată ever, aceea e Morcheeba, deci dacă vreți să mă faceți fericită vreodată, iată un indiciu… Mi-am descoperit melodia preferată, de care nu m-aș putea plictisi niciodată, pentru că exprimă ceva ce mă mișcă profund – „Ce que je suis” (Holden). Am și încercat genuri pe care chiar le disprețuiam sau care nu îmi dădeau niciun fel de emoție, dar există și mi-am zis „de ce să nu încerc să înțeleg mesajul lor?”.

Unul dintre multele momente extrem de fericite ale anului 2009 a fost cel în care am pășit din nou în sala de scrimă, după 3 ani de absență. Am mers doar ca să văd ce se mai întâmplă, care mai e atmosfera, ce s-a mai schimbat și m-am trezit vorbind cu un antrenor de la alt club (nu cel unde mă antrenam eu înainte) despre a reîncepe antrenamentele în echipa sa. O zi mai tărziu, eram la antrenament și parcă totul s-a întâmplat așa de repede încât mi-a trebuit un timp să îmi revin din șocul provenit din sentimentul meu față de acest sport, care este indescriptibil de intens.

Și am mai făcut o chestie nouă: m-am tuns. Singură. Am dat o grămadă de bani la coafor să îmi tund vărfurile și îmi stătea groaznic, așa că am venit acasă și am băgat foarfeca în păr. A ieșit fain. Puteți admira opera pe viu. Mie-mi place, doar că ar trebui să-mi îndrept mereu părul ca să stea așa cum vreau și nu știu dacă o să am mereu timp.

În conluzie, pot spune că tocmai am încheiat un an superb în care am reușit să cunosc alte părți ale personalității și gândirii mele, ceea ce mă bucură și îmi dă voința de a-mi concentra și doza atenția chiar mai mult asupra mea și a introspecției continue pe care o fac de o bucată bună de vreme deja.

Vă doresc tuturor un 2010 extraordinar, un an în care să fiți voi înșivă și să învățați din tot ce vi se întâmplă, un an în care să căpătați mai multă încredere în forțele proprii, un an pe care să-l petreceți așa cum vă doriți, alături de cine vă doriți, să aveți darul de a vă da seama ce e bine și ce nu pentru voi și pentru integritatea voastră fizică și psihică, vă doresc să aveți parte de clipe superbe și să știți să le prețuiți și la fel să faceți și cu oameni care vă sunt alături. Și, mai ales, să vă fie viața plină de iubire și de bucurie!


Posted in ai dont nău, feelings, longing, thoughts | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 Comments »

Last Christmas…

Posted by zgriptzu on December 13, 2009

Last Christmas I gave you my heart
But the very next day you gave it away
This year, to save me from tears,
I’ll give it to someone special

Once bitten and twice shy
I keep my distance but you still catch my eye
Tell me baby, do you recognize me?
Well, it’s been a year, it doesn’t surprise me
“Merry Christmas” I wrapped it up and sent it
With a note saying “I love you”, I meant it
Now I know what a fool I’ve been
But if you kissed me now
I know you’d fool me again

Last Christmas I gave you my heart
But the very next day you gave it away
This year, to save me from tears,
I’ll give it to someone special

A crowded room, friends with tired eyes
I’m hiding from you and your soul of ice
My God I thought you were someone to rely on
Me? I guess I was a shoulder to cry on

A face on a lover with a fire in his heart
A man under cover but you tore me apart
Now I’ve found a real love, you’ll never fool me again


Posted in feelings, longing, music | Tagged: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Craciunita stratega! :>

Posted by zgriptzu on December 8, 2009

Craciunita Stratega

Vezi lucrurile diferit decat cei din jur, iar sarbatorile de iarna, asa cum au evoluat ele in noul mileniu, te imbie la dibuirea mereu a altor cai de a te distra. Scopul tau este sa te lasi purtata de propria imaginatie pentru a gasi modalitati cat mai bizare si nonconformiste de a-ti petrece timpul liber.

Esti isteata si, desi pusa mereu pe sotii, le organizezi cu grija ca sa nu lasi sa-ti scape printre degete sansa unei invataturi, a unui adaos oarecare la sinapsele tale si-asa supra-incarcate. Te trezesti deseori cugetand la ceva, nu neaparat la modul didactic cat mai degraba auto-didact. Iti place sa deduci, si sa creezi, si sa te joci, iar sarbatorile iti ofera atatea alegeri in materie de dezvoltare personala prin ludic incat nu poti sa nu le savurezi pe fiecare in parte.

Mai mult decat atat, iti plac reactiile oamenilor din jur, si ei in sine, asadar cand nascocesti ceva o faci cu feedback-ul lor in gand. Petrecerile tale ies intr-un mare fel tocmai pentru ca iti aduni in jur o droaie de prieteni pe sufletelul tau, la fel de aiuriti – in sensul bun al cuvantului – ca si tine.

Dean Martin – Let it snow

Wham – Last Christmas


Posted in dreams and imaginary stuff, feelings, longing, music, thoughts | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

O urăsc!

Posted by zgriptzu on September 10, 2009

O urăsc! Am o poză cu voi doi. Era îmbrăcată cu o bluza mov-syclam cu flori și o jacheta albastră de catifea raiată. Erați în fața unui magazin. Tu purtai acel paltonaș maro cu dungi negre. Era sfârșitul lui aprilie atunci când mi te-a luat. Atunci a început totul. Tot calvarul meu. Luni de zile am trăit cu senzația că te pierdeam, iar tu negai, îmi demonstrai că nu e așa doar ca să mă amăgești. Până la urmă, tot ai plecat de lângă mine, te-ai dus la ea și m-ai lăsat să mă lupt singură cu toți. O urăsc, jur, o urăsc din tot sufletul! Nimeni nu mi-a facut mai mult rău decât ea, iar tu știi asta! Nu nega! Dacă nu era ea, rămâneai la mine, cu mine, lângă mine… Toate acele momente s-au pierdut odată cu tine undeva… Dacă măcar aș știi unde să le găsesc… Cred că le-aș lua înapoi.

Ții minte când am fugit de tine, ziua aceea de 6 iulie când nu am vrut să te văd, când am vrut să mă gândesc la ce va fi urmat?… Ai venit după mine. Am mai avut nenumărate zile ca aceea de când ai plecat. Chiar și anul ăsta, dar nu mai venea nimeni după mine. Nu mai aveam decât visele în care lucrurile ar fi stat altfel.

Sau ziua când te-ai teleportat pe strada mea… cred că atunci m-ai impresionat cel mai tare. Te gândeai mereu la mine. Cine va mai face asta vreodată? Cine va mai știi să mă aprecieze ca tine? Cine va știi să mă iubească și să mă respecte ca tine? Cine va mai știi cu adevărat cine sunt? Oare am să las vreodată pe cineva să mai descopere asta?

Ții minte ziua de 16 decembrie? Trecuseră doar 3 zile… eram noi doi și restul nu contau… doar niște fulgi de zăpadă în Parcul Eroilor și un frig de crăpau pietrele.

Ții minte excursia? Și poza aceea geniala din gară? Noaptea aia…23-24 februarie…de câte ori am visat-o… nu ți-am spus…

Nu ți-am spus multe, pentru că nu mai contează pentru tine. Acum ești sec. Ești neexpresiv. ”te-ai desprins”, ai trecut mai departe, nu ca mine. Dacă măcar… măcar mi-ai da ocazia să-ți spun… am atâtea să-ți spun, s-au întâmplat atâtea și mă simt închisă pentru că tu nu știi. Mă vindeci de orice rău. Privirea ta… privirea ta… cu cât drag mi-o amintesc… Ochii tăi aproape negri mă priveau plini de iubire. Unde s-a dus iubirea aia? Unde ai dus-o? De ce mi-ai luat-o atunci când aveam cea mai mare nevoie de ea? Am hanoracul alb pufos pe mine acum, iar gulerul îi e ud… sunt lacrimi. Ce e mai rău e că nici până acum nu am reușit să le păstrez în mine… le-am vărsat pe toate….

Doamne, dacă te-ai întoarce… dacă aș mai putea să te am măcar o zi… aș face ziua aia de miliarde de milioane de ori mai frumoasă și mai intensă și mai … oricum vrei tu să spui… decât cele mai frumoase și mai intense și mai cum vrei tu să spui zile pe care le-am avut împreună vreodată. Mi-aș trăi viața în 24 de ore. Aș lăsa tot. Dar nu vei veni. Nici nu îmi vei răspunde. Nici măcar nu vei vărsa o lacrimă în amintirea a ceea ce a fost frumos. Nici măcar nu-mi vei spune că ai citit ce scrie aici. Mă vei lăsa în continuare să cred că m-ai uitat. Și mă voi întreba de ce oare te prefaci. Sau poate că de data asta mă înșel și tu chiar nu te prefaci. Asta m-ar durea…

Îmi e dor de tine, de noi, de tot…

Dă-mi un semn…

~tillsammans

”my baby,,make me smile..right now, make me smile please..”

Posted in dreams and imaginary stuff, feelings, longing, thoughts | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 Comments »

Nu vreau să vărs lacrimi

Posted by zgriptzu on August 14, 2009

AD Litteram – Nu vreau să vărs lacrimi

Nu vreau să vărs lacrimi, vreau să îmi păstrez surâsul
Pentru că după lacrimi vine plânsul
Au fost atătea lucruri ce ne-au legat
În tot acel timp de neuitat

Întoarce-te și te primesc, îți voi ierta orice, încă te iubesc
Durerea este insuportabilă, nici nu mai vreau o relație stabilă
Mă deranjează aluzia la faptul că nu mai ești cu mine
Atâtea lucruri au rămas în urmă, dar încă mai am încredere în tine
Vreau să mai gust ploaia și umezeala de pe buzele tale
Știi că voi merge agale pe urmele tale
Acum am inima zdrobită și nu cred că se va mai vindeca vreodată

Vreau să mă mai acoperi cu o privire verde, poate îmi va șterge patimile
Unul din noi tot se va lupta cu lacrimile

Nu vreau să vărs lacrimi, vreau să îmi păstrez surâsul
Pentru că după lacrimi vine plânsul
Au fost atâtea lucruri ce ne-au legat
În tot acel timp de neuitat

Nu mai pot, nu, să mă gandesc la altceva decât la tine
Până și semnele zodiacale ne spuneau că o să fie bine

Acum rolul de vinovat îl accept
Despărțirea de tine este egală cu scoaterea proprei inimi din piept
Când îți vorbeam, inflexiunea din glas nu era deloc insolentă și nici ironică
Nu cred că am avut o relație platonică

Posted in feelings, longing | Tagged: , , , , , , | 1 Comment »

Zâmbeşte!

Posted by zgriptzu on August 13, 2009

M-am întoooooors, mai veselă şi mai plină de viaţă ca niciodată!!! Şi mă bântuie amintiri din călătorieeeee şi mi-e un dor să plec ce nimeni nu-şi închipuie. Daaaaaaar, momentan, din lipsă de fonduri, m-am apucat de cules o carte, pe care îmi voi lua nişte bănuţi de buzunar şi cu ei voi plecaaaaa! Yay!

Mă gândeam zilele astea să iniţiez o campanie de zâmbit. Știți, cu siguranță, fețele comune de pe stradă, posomorâte și care se uită urât, de obicei încruntat la tine… Ce-ar fi să înveselim lumea pe care o vedem? De exemplu, când mergem cu metroul, ca în reclama aia când oamenii își dau seama de cei doi tineri care se uită unul la altul insistent. E vorba doar de puțină solidaritate.

Vă provoc să zâmbiți oricui se uită la voi! Ce vreau eu să fac e un fel de ”free hugs”, dar un hug presupune ceva mai multă intimitate decât un simplu și cald ZÂMBET! Nu cred că cineva ar refuza să primească un zâmbet, așa, gratuit, ca să aibă o zi măcar puuuuțintel mai bună! Când mai vedeți pe stradă sau în r.a.t.b. pe cineva uitându-se la voi și există comunicarea aia instantanee între voi, să vă gândiți la provocarea pe care o lansez eu acum! Poate chiar va face pe cineva fericit. Și n-ai nimic de pierdut prin asta, nu? Aștept să văd lume fericită și să vă zâmbesc mereu când vă văd!!!!!

Posted in ai dont nău, feelings, longing, thoughts | Tagged: , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

Amintiri…

Posted by zgriptzu on July 3, 2009

draw o4

Trooper – Amintiri

“Stau singur câteodată,
M-ascund să fiu cu tine
Privesc o poză tristă
Mi-apare-o amintire…
Durerea e prea mare
Şi anii mult prea mulţi
Lacrimi curg din cer,
Tu uiţi…

În orice trup eşti tu
Iubesc şi-apoi renunţ

Alerg singur în noapte
Să fiu cu tine iar…
Iar luna mă priveşte
Ascunsă printre munţi
Din nou visez la tine,
Tu uiţi…

Amintiri, amintiri,
Strâng în suflet doar priviri

…O dată-n viaţă poate
Vei vrea să mai săruţi
Acelaşi om pe care
Demult încerci să-l uiţi…

Amintiri, amintiri,
Strâng în suflet doar priviri

Şi aşa vom fi până vom muri
Prieteni buni pe viaţă…”

Oare mai am nevoie de alte cuvinte?

“Şi aşa vom fi până vom muri / Prieteni buni pe viaţă”…


Posted in feelings, longing | Tagged: , , , , , , | 1 Comment »