Dor de Paris

Mi s-a facut un dor cumplit de Paris. Mi s-a facut dor sa-mi amintesc de Paris si sa vad Parisul. Ziua si noaptea, oricand. Am sute de poze din Paris si mult mult mult mai multe amintiri de la Paris. M-am indragostit de lumini. Orasul Luminilor. Tour Eiffel, Tour Montparnasse, Montmartre, Cartierul Latin, Au Lapin Agile, Musee D’Orsay, Le Louvre, Moulin Rouge, Place Pigalle, Place de Clichy, Barbes-Rochechouart, Champs Elysees, Place de la Madeleine, Sacre Coeur, Jardin Du Luxembourg, La Seine, Batobus, Saint Germain de Pres, Notre Dame de Paris, Arc de Triomphe, Les Galeries Lafayette, Tabac de la Sorbonne, Academie Nationale de Musique, Les Halles, Versailles, Irish Pub in Cartierul Latin, Boulangerie, Ecole de Medecine, Place de la Concorde, Saint Lazare, Charles de Gaulle Aeroport, Rue Mansart si internet cafe-ul de pe Rue Fontaine parca, Rue Blanche, fosta locuinta a lui Serge Lama, expozitia de arta africana, sud americana, d-astea, “Liberte, Egalite, Fraternite”, “Bon jour”, fresh de portocale si croissant la micul dejun, poze multe si luminile Turnului Eiffel seara, Quick si mezelurile delicioase de la market-ul din colt de la Place Pigalle. Tristete si depresie care voiau sa ascunda o fericire incomensurabila, plansete pe ascuns in timp ce-mi uscam parul cu foehnul genial din baia hotelului Royal Mansart… si frantuzoaica ce strangea mesele dimineata, o frantuzoaica tipica, cu fundul mare. Daca mai ajung la Paris, nu ma mai intorc. Nu ma pot multumi cu o saptamana-doua de frumusete si armonie a privelistii, de culoare si de viata, de frig si de caldura, de Sena si de ciocolate calde cu croissante traditionale. Nu-mi ajung luni de zile sa vad Luvru, nu-mi ajung cateva minute s-o contemplu pe Gioconda. Nu e de ajuns o saptamana sa vizitez Montmartre. Nu e de ajuns o zi de cumparaturi la Hale. Nu ma pot incadra in cateva zile de plimbat pe malul Senei pana nu ma mai tin picioarele si pana ma pierd de tot in arondismentele diametral opuse celui in care as sta. Imi trebuie luni, ani, decenii, vieti ca sa pot descoperi Parisul. Si nu imi ajung banii sa stau atat cat as vrea. Cinci vieti de mi-ar fi scris sa traiesc si tot la Paris as vrea sa le petrec. Sa ma plimb zilnic in Jardin du Luxembourg, sa meditez si sa admir culorile vii ale florilor si verdele frapant al pomisorilor, fantanile arteziene din tot orasul, sa le fotografiez si sa ma pozez cu ele, sa stie ca fac parte din minte, din inima mea. Sa urmaresc lumea vorbind franceza stalcita, “de balta” care se vorbeste pe strazile Parisului si prin miile de cafenele la strada din oras, sa “fur” accentul si sa incerc sa ii imit, apoi sa rad de mine in sinea mea. Sa imi imaginez cum ar fi sa ma marit la biserica La Madeleine si sa sarbatoresc acel legamant la al doilea nivel din Tour Eiffel sau la George V. Si sa port o rochie Chanel si bijuterii cu perle. Sa traiesc “un rêve éternel”. Sa aud “Marie la polonaise” in surdina noaptea, iar ziua muzica veche frantuzeasca vesela prin Montmartre, ca in filme. Dar viata bate filmul, ar fi real! Vreau sa ajung sa vad La Defense si sa fotografiez imitatia Arcului de Triumf. Sa fiu medic la Pitié-Salpêtrière si sa vorbesc fluent franceza. Visez…doar visez… inca visez si nu vreau pentru nimic in lume sa ma trezesc decat atunci cand nu va mai fi un vis! Last tango in Paris… Aux, Champs Elysees, La Marseillaise!