blindfold

voluptate, voluptate absoluta

Archive for the ‘movies, theatre, opera, operetta’ Category

reviews

5 days and then months

Posted by zgriptzu on April 9, 2010

… without my best friend. I miss that amazing fruits tea in that amazing colourful box in your kitchen and the “i’ll be there in 10” and the beep before I arrive at the back entrance. it’s just that the last two weeks of hanging out with you almost daily have been veeeeeeeery funny and I love that we are going to do so many things together before you go. the movie with poi and stick and mechanical me. all the songs we never remember to send to each other or we don’t remember their titles or who performs them =)) it’s crazy and it’s beautiful everything we have, all the memories that will never turn forgotten…

how we used to hate and swear each other years ago and since stufstock 5 we’re best friends xD i miss you when you’re gone for 5 days and i wonder how the fuck shall i stand months without you here, “three streets away”, to come over and smoke half a pack of cigars on my bday and gossips we hear about everybody around us and judging people different ways.

chica bomb (in my winamp now – coincidence) on youtube and us drooling when seing the girl on the table and the one in the white long t-shirt and into the fire which seems to be our song and man next door too. omg and i hate your laptop, it’s soooooooooooo difficult for me to type on it on messenger and youtube 😀 those nights lost watching grey’s anatomy that made me want to become a doctor even more than i already wanted… i remember you were online at 5am when i just couldn’t stay awake anymore and i used to make myself a lemon tea to keep me up for the next 3 episodes :)) oh my god, 4 seasons in 3-4 weeks it’s been insane, but so lovely. i remember every detail

bec; rainbow; hahaaaaaa i hate myself for that (keep that in mind); dnb tutorials and you teaching me how to dance on it… u making fun of me for the movies i haven’t seen : )) u read me better than anyone, you knew what was going to happen with me in almost every situation i’ve been through. you knew i couldn’t actually take up fencing again and that i would give it up very soon.. hell yeah =)) you printed my blog and burned the borders of the pages .. ow … and your carpet :”>

i decided to complete the print of my blog with this post. because it’s for you, my best friend i’ve ever had. i have to tell you so many things, even if you’re gone for two days, it’s the third out of 5 i don’t see you.

Advertisements

Posted in feelings, longing, movies, theatre, opera, operetta, music, thoughts | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a Comment »

zgriptzuroaica este un personaj haotic

Posted by zgriptzu on October 7, 2009

Eu sunt Zgriptzu. Zgriptzu vine de la zgriptzuroaică. Este un personaj  fictiv, de basm. Nu știu cum mi-a venit ideea asta cu ”Zgriptzu”, dar mi-a plăcut foarte mult încă de la început. În ”Prâslea cel voinic și merele de aur”, zgripțuroaica apare mai întâi ca personaj negativ, însă, ajutându-l pe Prâslea să se întoarcă pe tărâmul său, devine personaj pozitiv. Ea se schimbă, trece de la o stare la alta, își schimbă atitudinea, când vrea ceva, când vrea altceva, dar de fapt ar vrea totul și în același timp nimic, nici ea nu mai știe, se încurcă în propriile-i gânduri și dorințe, uită se sine însăși, iar când se regăsește este cu totul și cu totul altcineva.

Eu sunt haotică. Pot fi altfel de la minut la minut. Am toane. Poate că acum nu mi se pare nimic în neregulă, iar peste 5 minute când totul va rămâne exact la fel nu mi-ar mai conveni nimic. Acum vreau liniște, relaxare, iar peste câteva minute voi vrea energie, distracție, agitație, zgomot. Acum vreau să ascult Silencer, iar în câteva momente voi vrea să ascult Telepopmusik. Acum vreau să mă îmbrac în negru pentru că mă simt deprimată, însă poate în două minute mă voi schimba și mă voi îmbrăca în galben, o culoare vie și energică, ceva care mă trezește la viață, care mă face să poftesc la deliciile zilei. Sau serii. Acum mi-e frig și vreau să fie cald de tot, caniculă. Dar dacă mă gândesc mai bine, îmi place frigul. Îmi dă o senzație plăcută de singurătate liniștitoare, care poate să nu-mi mai placă în scurt timp, și să vreau căldură și animație în jurul meu.

Dacă ceva pe lumea asta îmi displace profund, acel ceva este luarea deciziilor. Urăsc să decid. În mintea mea este așa un haos încât nu știu eu ce vreau pentru mine, nu sunt capabilă să aleg ceva pentru mine, cu atât mai puțin să aleg pentru alții. Bine, poate îmi place să decid ceva, dar nu să aleg. Variantele mă încurcă pentru că îmi oferă și mai multe viziuni asupra lucrurilor față de câte viziuni am eu, ceea ce îmi face ”munca” mai grea. O zgripțuroaică nu se regăsește în nimic, dar totuși, o parte din ea stă în toate. Este și nu este ceea ce o definește. Eu sunt o zgriptzuroaică. E doar o figură de stil. Îmi place să fiu așa. Mă simt diferită. Nu neapărat într-un sens bun, dar sunt diferită și asta știu sigur că îmi place. Sau … nu. Eu sunt Zgriptzu.

IMGP8472 copy

Posted in books and impressions, movies, theatre, opera, operetta, thoughts | Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 Comments »

Greys Anatomy Personality Quiz

Posted by zgriptzu on April 23, 2009

I’m a complete Cristina \:d/

[clearspring_widget title=”Greys Anatomy Personality Quiz” wid=”48b5b40f5a3661d8″ pid=”49ef94badd18814c” width=”180″ height=”150″ domain=”widgets.abc.com”]

Posted in movies, theatre, opera, operetta | Leave a Comment »

The Devil Wears Prada

Posted by zgriptzu on April 18, 2009

mmmda, m-am gândit şi eu să încep să mă uit la filme, prea eram “complexată” şi criticată că nu am văzut multe filme care merită… sau nu… în fine…

THE DEVIL WEARS PRADA

the-devil-wears-prada

Regia: David Frankel

În rolurile principale: Anne Hathaway, Meryl Streep

Gen: Comedie, Dramă

Durata: 110 minute

Premiera în România: 6 iulie 2006

Special: 2 nominalizări la Oscar, 1 premiu şi 2 nominalizări la Globul de Aur

The plot: cred că ştiţi cu toţii, nu îmi închipui că cineva e atât de în urma cu filmele, ca mine, încat să nu fi văzut “The Devil Wears Prada”… mă rog, ideea e că o tipă total paralelă cu moda, Andrea, care vrea să devină ziaristă la New York, se duce la un interviu la cea mai de succes revistă de modă, “Runway”, unde întalneşte Diavolul, în persoana Mirandei Priestly şi îi devine asistentă; Miranda capătă încredere în Andrea pe măsură ce viaţa personală a bietei fete se duce de râpă, aceasta fiind mult prea ocupată să-i stea la picioare şefei. Andrea se desparte de iubitul ei din cauză că el nu îi înţelege ambiţia, iar când ajunge la Paris află că soţul Mirandei a intentat divorţ, sub acelasi motiv ca şi fostul său iubit. Într-o frântură de discuţie pe care cele două o poartă în maşină, în drum spre un eveniment, Miranda îi spune Andreei că se regăseşte în ea, iar Andrea nu îi împărtăşeşte opinia. Când coboară din maşină, Andrea pleacă şi îşi aruncă telefonul sunând într-o fântână, dându-şi seama că nu îşi doreşte viaţa pe care o duce şi se întoarce la New York pentru a îndrepta lucrurile.

Ce cred eu: Ok, da, în viaţă trebuie să faci sacrificii… multe… eu merg pe principiul “cariera înainte de orice altceva” (menţionez: nu şi şcoala, where would be the fun?!:)), deci în 75% din film sunt de acord cu Andrea şi cu motivul pentru care face ce face. În rest, însă, nu mă regăsesc în ea. Ideea filmului e foarte controversată şi dezbătută nowadays; perspectiva înclină spre sentimentalism, în defavoarea materialismului… ceea ce poate fi interpretat de fiecare cum doreşte. Eu sunt mai mult materialista din punctul ăsta de vedere, aş putea spune chiar realistă: în lumea de astăzi, ca să intri în orice industrie îţi trebuie bani, pile sau recomandări foarte foarte foarte deosebite, iar Andrea ştia de ce trebuia să reziste la “Runway”, altfel, cu greu ar fi ajuns unde îşi propusese. Filmul propulsează, mai ales la final, subiectivismul în industria modei new-yorkeze şi, altminteri, mondiale. Dar fiecare trebuie să plece de undeva pentru a-şi cunoaşte valoarea şi orice employer are nevoie de o părere din afară, de un punct de pornire în ceea ce-l priveşte pe cel pe care-l va face responsabil pe un anumit segment în afacerea pe care o gestionează.

Posted in movies, theatre, opera, operetta | Leave a Comment »

“Ajutor”

Posted by zgriptzu on February 7, 2009

Mda, m-a anuntat mama acum cateva zile ca mergem la teatru pe 6 februarie  (indiferent de faptul ca eu probabil aveam program in alta parte, dar trecem peste).

AJUTORUL de Schwajda Gyorgy
Un spectacol de Alice BARB
Cu: Luminita GHEORGHIU, Mihai CONSTANTIN, Ioana Anastasia ANTON, Diana Andreea BOCAN.
Cu participarea actorilor: Dan ASTILEAN si Corina NEGRITESCU
Pret bilet: 21.20 lei; 15.90 lei (redus). Durata spectacolului: 1 h 20 min (fara pauza)

Subiectul piesei este unul cat se poate de banal si intors pe toate partile de societatea contemporana, singurul lucru atragator la piesa fiind (pe buna dreptate) distributia. Ideea este ca oamenilor simpli li se da in cap atunci cand au nevoie de ajutor. “Ajutor” este lait-motivul spectacolului; folosirea excesiva a acestui cuvant reda senzatia de stagnare a evenimentelor petrecute, nu lasa impresia niciunui progres sau regres. Structura piesei este una liniara si monotona.

Critica asupra temei

Familia, in lumea de astazi, ia diferite forme, flexibilitatea acestui termen este accentuata.

“O formă de familie care a apărut în istorie a fost familia matriarhală sau mai târziu patriarhală (capul familiei fiind tatăl). In cultura occidentală se subînţelege sub termenul de familie o pereche căsătorită compusă din tată, mamă, copii, o familie cu copii fiind modelul ideal al unei familii în societate. Forme moderne de familie au apărut ca perechi necăsătorite care sunt consideraţi parteneri cu sau fără copii proprii sau adoptaţi. In decursul istoriei s-a diferenţiat în Europa termenul de „familie mare” unde pot trăi împreună mai multe generaţii, sau de „familie mică” cu un număr de membri de familie mai restrâns.” – Familia – Wikipedia

In “Ajutor”, familia este compusa din mama, tata si trei copii. Tatal alcoolic isi loveste sotia, apoi se trezeste a doua zi fara a-si aminti evenimentele petrecute cu o seara inainte. Ei traiesc in mizerie, placandu-le acest lucru, fara a face ceva inspre a schimba putin stilul de viata. Li se ofera …ajutor… din partea vecinilor, care se plang de mirosul urat provenit din casa acestei familii si de faptul ca acestia nu isi arunca gunoiul la tomberonul de afara. Ei refuza …ajutorul… oferit, refuza schimbarea in bine. Ioji, capul familiei, vrea sa se schimbe, vrea sa fie curat, sa duca o viata cat de cat decenta, vrea sa se lase de bautura si sa isi asume responsabilitati, insa se agata de “sperante” gresite, nestiind sa cantareasca lucrurile ca un om normal. Sotia sa se imbolnaveste de nervi, ajungand intr-o stare deplorabila si refuza categoric sa-i fie luati copiii de langa ea si dusi intr-un loc sigur si salubru.

E de condamnat atitudinea ei? Sa vedem… sotul tau, cu care ai trei copii se imbata seara de seara, uita faptele sale din stare de ebrietate, te loveste, te trezesti cu amenzi peste amenzi peste amenzi din cauza comportamentului sau scandalos si ajungi bolnava de nervi, in situatia in care nu mai esti responsabila de sine insati si cel mai bun lucru pe care ai putea sa-l faci e sa te gandesti la binele copiilor tai. Dar care este acesta? Cum le e mai bine? Mai poti stii in starea in care te afli? Ce mai constientizezi, de fapt? Crezi ca nu le poate fi mai bine fara dragostea parinteasca, dar totusi traind in conditii decente? Faci un copil ca sa-l ingropi in mizerie si sa-l imbolnavesti intr-un mediu lipsit de orice forma de ingiena sau faci un copil ca sa-l cresti, sa-l educi frumos? Cand faci un copil te asiguri ca ai posibilitatea de a-i oferi macar un minimum de conditii de trai. In situatia acestei femei se afla se milioane, si totusi nu se intampla nimic in sensul asta. Pe zi ce trece intalnesti tot mai multe cazuri de acest gen, caracterul betivului prezentat in piesa parand a se perpetua fara oprire. Cati dintre noi nu am intalnit persoane aflate in ipostaze asemanatoare? Cati dintre noi nu ne dam seama ce ar fi bine? Si chiar si asa… se intampla ceva? Se poate stopa in vreun fel acest fenomen din ce in ce mai des aparut? Poate aceasta chiar e o tema de gandire!




Posted in movies, theatre, opera, operetta | Leave a Comment »